Pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, acesta trebuie sa creasca in sanul unei familii care sa il iubeasca neconditionat, sa il sustina si sa il protejeze. In scopul de a asigura respectarea acestor drepturi ale copilului, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat in anul 1989 Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990. Art. 9 al Conventiei, in scopul protejarii familiei, stipuleaza ca Statele vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora, exceptand situatia in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea procedurilor legale in vigoare, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului.

In vederea aplicarii principiilor instituite prin Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, legiuitorul roman a adoptat Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

TUTELA SI CURATELA

Spuneam ca locul copilului este in familie, insa exista situatii in care copilul este lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor, situatii pentru care legiuitorul a adoptat masuri de protectie a acestuia. Astfel, conform art. 40 din Legea nr. 272/2004, in cazul in care ambii parinti fiind morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti, copilul va fi pus sub tutela de catre instanta de judecata in a carei raza teritoriala isi are domiciliul copilul ori a fost gasit acesta. Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (denumita in continuare D.G.A.S.P.C.) cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in ingrijire. Instanta judecatoreasca numeste cu prioritate ca tutore, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei copilului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina. Nu poate fi tutore: minorul sau cel pus sub interdictie; cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; cel caruia i s-a respins exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari; cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta; cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei. Minorul pus sub tutela locuieste la tutore. Tutorele este obligat sa creasca minorul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea sa fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia. De asemenea, tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de paisprezece ani. Dupa implinirea varstei de paisprezece ani, minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a tutorelui, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea tertilor. Cu toate acestea, tutorele nu poate, fara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, sa instraineze ori sa gajeze bunurilor minorului, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra.

O alta institutie juridica de ocrotire a intereselor minorului este curatela, care se instituie de catre autoritatea tutelara din cadrul primariei de la domiciliul copilului, cu caracter provizoriu, in anumite situatii: atunci cand exista contrarietate de interese intre parinte ori tutore si minor; cand, din pricina bolii ori din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele copilului, cat si pana la numirea tutorelui.

PROTECTIA SPECIALA A COPILULUI

Prin Legea nr. 272/2004 au fost reglementate, de asemenea, o serie de masuri de protectie speciala necesare asigurarii ingrijirii si dezvoltarii copiilor lipsiti temporar/definitiv de ocrotirea parintilor. De masurile speciale de protectie beneficiaza: copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, ori cand nu s-a putut institui tutela; copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora; copilul abuzat sau neglijat; copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare; copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

Minorul beneficiaza de protectie speciala pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu. Pe cale de exceptie, la cererea tanarului care a implinit varsta de 18 ani, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant la zi, protectia speciala se poate acorda pana la finalizarea studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de ani. De asemenea, tanarul care a implinit varsta de 18 ani, nu isi continua studiile si nu are posibilitatea de a fi reintegrat in propria familie, beneficiaza, la cerere, de protectie speciala pe o perioada de pana la 2 ani in scopul facilitarii sale sociale. Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc numai in baza planului individualizat de protectie. In cazul copilului care a impli nit 14 ani, masurile de protectie pot fi luate numai cu acordul acestuia. In cazul in care acest copil refuza sa isi dea consimtamantul, instanta judecatoreasca va fi cea care va stabili masurile de protectie ce se impun a fi aplicate, in situatii temeinic motivate instanta putand trece peste refuzul copilului. Masurile de protectie reglementate de Legea nr. 272/2004 sunt: plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata.

Plasamentul constituie o masura de protectie cu caracter temporar, care se poate dispune la o familie sau o persoana, la un asistent maternal ori la un serviciu de tip rezidential. Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul intr-un centru rezidential numai daca nu a putut fi instituita tutela ori nu s-a putut dispune plasamentul la familia extinsa sau la o persoana ori o alta familie. In cazul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani, plasamentul poate fi dispus numai la familia extinsa (care vizeaza alaturi de parinti, si rudele copilului pana la gradul IV inclusiv) ori la familia substitutiva (persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care, in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului). La stabilirea masurii de plasament se va avea in vedere plasarea copilului, cu prioritate la familia extinsa ori substitutiva, mentinerea fratilor impreuna si facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a pastra legaturi cu acesta. Masura plasamentului se stabileste de catre instanta de judecata la cererea D.G.A.S.P.C.. Pe cale de exceptie, masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului.

Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare. Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament in regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul de sector al municipiului Bucuresti. Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul D.G.A.S.P.C. din unitatea administrativteritoriala in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv. Ori de cate ori persoanele anterior mentionate refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii D.G.A.S.P.C., iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, vor sesiza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta. In termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, D.G.A.S.P.C. va sesiza instanta de judecata pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.

Art. 67 din Legea nr. 272/2004 reglementeaza masura de supraveghere specializata care se dispune fata de copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal. In cazul in care exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal, masura supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru protectia copilului, iar in lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca.

Imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala, dispuse de comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca, trebuie veri ficate trimestrial de catre D.G.A.S.P.C. In cazul in care aceste imprejurari au sufe rit modificari, va fi sesizata de indata comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, in vederea modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii. Verificarea trimestriala se realizeaza de catre un manager de caz desemnat de catre D.G.A.S.P.C. Toate demersurile intreprinse de catre managerul de caz vor avea drept scop reintegrarea copilului in familie sau integrarea acestuia in familia extinsa. In situatia in care managerul de caz apreciaza in baza investigatiilor realizate ca reintegrarea copilului in familie sau in familia extinsa nu este posibila, poate propune stabilirea adoptiei interne ca finalitate a planului individualizat de protectie.

ADOPTIA

La nivel european, avandu-se in vedere faptul ca, desi institutia adoptiei este reglementata in toate tarile europene, exista totusi divergente asupra principiilor ce guverneaza adoptia, asupra procedurilor si asupra efectelor juridice a acesteia, a fost adoptata la 24.04.1967 Conventia europeana in materia adoptiei de copii, la care tara noastra a aderat prin Legea nr. 15/1993. In prezent, regimul juridic al adoptiei in Romania este reglementat de Legea nr. 273/2004 si de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1435/2004. In sensul legii, adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului. Principiul de capatai al realizarii adoptiei este acela ca adoptia se poate incheia numai daca aceasta este in interesul superior al copilului. Data fiind importanta acestei operatiuni juridice, exista o serie de institutii implicate in procesul de adoptie. In numarul viitor vom prezenta pe larg aceste institutii si procedura propriu-zisa a adoptiei.