In prezent, tara noastra se confrunta cu un dezechilibru intre numarul salariatilor si numarul pensionarilor, in sensul ca, datorita, in primul rand, politicii de stimulare a pensionarii timpurii de dupa 1990, a crescut rapid numarul de pensionari, in timp ce numarul salariatilor a scazut, mai ales prin emigrarea tinerilor in afara granitelor tarii.

In acest context, imbatranirea populatiei accentueaza o problema resimtita deja in societatea romaneasca: persoanele varstnice au nevoie de ingrijire medicala si asistenta personala cu mult peste resursele de care dispun atat ei insisi, cat si sistemul de asigurari si de asistenta sociala.

In domeniul protectiei sociale a populatiei, Consiliul Europei a adoptat, la 3 mai 1996, Carta Sociala Europeana, care vizeaza dreptul la protectia sanatatii, la securitatea sociala si medicala, cat si dreptul de a beneficia de servicii sociale. Carta a fost semnata de Romania la 15 mai 1997 si a fost ratificata prin legea nr. 74/1999. Potrivit art. 23 al Cartei, care reglementeaza dreptul persoanelor varsnice la protectie sociala, statele semnatare ale Cartei se angajeaza sa promoveze masuri care sa permita persoanelor varsnice sa duca o existenta independenta in mediul lor obisnuit, atat timp cat doresc si cat este posibil, masuri privitoare in primul rand la ingrijirea sanatatii persoanelor varstnice si la serviciile de sanatate de care acestea au nevoie.

Una dintre cele mai importante masuri guvernamentale intreprinse in acest sens de tara noastra in domeniul asistentei sociale a persoanelor varstnice consta in elaborarea unui cadru juridic coerent, care sa tina seama de normele europene.

Astfel, a fost adoptata Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice. Sunt considerate persoane varstnice, in sensul legii, persoanele care au implinit varsta de pensionare stabilita de lege. De prevederile acestei legi beneficiaza persoanele varstnice aflate, potrivit art. 3 din lege, intr-una din urmatoarele situatii: nu are familie sau nu se afla in intretinerea unei persoane; nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit prin resursele financiare proprii; nu realizeaza venituri proprii sau acestea sunt insuficiente; nu se poate gospodari singura sau necesita ingrijire specializata; se afla in imposibilitate de a-si asigura nevoile socio-medicale, datorita bolii ori a starii fizice sau psihice.

Asistenta sociala se acorda la cererea persoanei varstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instantei judecatoresti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local , a politiei, a organizatiei pensionarilor, a unitatilor de cult recunoscute in Romania sau a organizatiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenta sociala a persoanelor varstnice.

Dreptul la asistenta sociala se stabileste pe baza unei anchete sociale care se elaboreaza luandu-se in considerare toate datele privind afectiunile ce necesita ingrijire speciala, capacitatea de a se gospodari si de a indeplini cerintele firesti ale vietii cotidiene, conditiile de locuit, precum si veniturile efective sau potentiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vietii. Nevoile persoanelor varstnice care si-au pierdut total sau partial autonomia, nevoi ce pot fi de natura medicala, sociomedicala, psihoafectiva, se stabilesc pe baza grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice. Grila nationala de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice a fost aprobata prin HG nr. 886/2000 si cuprinde criteriile de incadrare in grade de dependenta. Dependenta, potrivit art. 1 alin. 3 din HG nr. 886/2000, reprezinta situatia unei persoane care, urmare a pierderii autonomiei din cauze fizice, psihice sau mentale, necesita ajutor semnificativ si/sau ingrijire pentru a realiza activitatile de baza ale vietii cotidiene. In vederea incadrarii in grade de dependenta, se realizeaza o evaluare a statusului functional, senzorial si psihoafectiv al persoanei varstnice. Pe baza analizei situatiei sociale, economice si medicale a persoanei varstnice, prin ancheta sociala se propune masura de asistenta sociala justificata de situatia de fapt constatata.

Serviciile comunitare care se asigura in baza Legii nr. 17/2000 constau in: ingrijire temporara sau permanenta la domiciliu; ingrijire temporara sau permanenta intr-un camin pentru persoane varstnice; ingrijire in centre de zi. Serviciile comunitare care, potrivit legii, sunt asigurate persoanelor varstnice la domiciliu constau in servicii sociale (vizand in principal prevenirea marginalizarii si sprijinirea reintegrarii sociale), servicii sociomedicale (vizand ajutorul pentru realizarea igienei personale, adaptarea locuintei la nevoile persoanei varstnice) si servicii medicale (sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale la domiciliu, consultatii stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare si de dispozitive medicale). Organizarea serviciilor sociale si sociomedicale revine consiliilor locale si sunt asigurate fara plata persoanelor varstnice care nu au venituri sau ale caror venituri sunt mai mici de 5 ori decat nivelul net lunar luat in calcul pentru o persoana singura. Serviciile medicale susmentionate sunt acordate in baza reglementarilor legale in vigoare privind asigurarile sociale de sanatate, respectiv in baza legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si a Contractului Cadru din 2006 privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate pentru anul 2007, aprobat prin HG nr. 1842/2006 si modificat de HG 634/2007. Medicamentele de care pot beneficia asiguratii, deci implicit si persoanele varstnice, sunt cuprinse in Lista de medicamente aprobata prin Ordinul Presedintelui CNAS nr.578/2006 si modificata prin Ordinul Presedintelui CNAS nr. 124/2007. Potrivit prevederilor art. 95 din Contractul-cadru pe anul 2007, procentul de compensare a medicamentelor prevazute in sublista A este de 90% din pretul de referinta, pentru cele cuprinse in sublista B - este de 50%, iar pentru cele cuprinse in sublista C - este de 100%. Pretul de referinta este pretul cel mai mic corespunzator unitatii terapeutice aferente aceleiasi forme terapeutice si pentru fiecare concentratie.

In vederea asigurarii ingrijirilor medicale la domiciliu pentru persoanele in varsta, consiliile locale pot angaja personal de ingrijire specializat. Autorizarea persoanelor fizice si juridice care acorda servicii de ingrijiri la domiciliu este reglementata de Normele privind organizarea si functionarea ingrijirilor la domiciliu, precum si autorizarea persoanelor juridice si fizice care acorda aceste servicii, aprobate prin Ordinul nr. 318/2003. Potrivit art. 4 din Norme, beneficiaza de ingrijiri medicale la domiciliu persoanele cu afectiuni acute si/sau cronice, care prezinta un anumit nivel de dependenta si o capacitate limitata de a se deplasa la o unitate sanitara in vederea asigurarii ingrijirilor ambulatorii recomandate de medici. Ingrijirea la domiciliu se efectueaza numai la indicatia medicilor, iar furnizorii de ingrijiri medicale au obligatia de a comunica medicului care a recomandat aceste servicii situatia evolutiei starii de sanatate a pacientului ingrijit.

Ingrijirea persoanelor virstnice in camine reprezinta o masura de asistenta sociala care se dispune numai cu titlu de exceptie. Accesul unei persoane varstnice in camin se face avandu-se in vedere urmatoarele criterii de prioritate: necesita ingrijire medicala permanenta deosebita, care nu poate fi asigurata la domiciliu; nu se poate gospodari singura; este lipsita de sustinatori legali sau acestia nu pot sa isi indeplineasca obligatiile datorita starii de sanatate sau situatiei economice si a sarcinilor familiale; nu are locuinta si nu realizeaza venituri proprii. In cadrul caminelor pentru persoane varstnice se asigura conditii corespunzatoare de gazduire si de hrana, ingrijiri medicale, recuperare si readaptare, activitati de ergoterapie si de petrecere a timpului liber, asistenta sociala si psihologica. Serviciile medicale asigurate in camin constau in: consultatii si tratamente la cabinetul medical, in institutii medicale de profil sau la patul persoanei imobilizate; servicii de ingrijire-infirmierie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale; consultatii si ingrijiri stomatologice. Persoanele varstnice care dispun de venituri proprii si sunt ingrijite in camine, precum si sustinatorii legali ai acestora, au obligatia sa plateasca lunar o contributie de intretinere, stabilita pe baza costului mediu lunar de intretinere. In cazul persoanelor virstnice care nu au venituri si nici sustinatori legali, contributia de intretinere este asigurata din bugetele locale sau judetene, dupa caz.

Caminele de batrani se incadreaza in categoria unitatilor de asistenta medico-sociale, a caror organizare, functionare si finantare este reglementata de Normele din 2 aprilie 2003, aprobate prin HG nr. 412/2003 si prin Instructiunile nr.1 din 28 iulie 2003 de aplicare a acestor Norme.

O masura speciala de protectie sociala luata de statul roman a fost aceea de a subventiona de la bugetul de stat sau, dupa caz, de la bugetele locale, asociatiile si fundatiile romane care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala. In acest sens, a fost adoptata Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala. Potrivit Normelor Metodologice din 2001 de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998, pot beneficia de subventii asociatiile si fundatiile romane care acorda de cel putin 12 luni servicii de asistenta sociala in cadru organizat, respectiv printr-o unitate de asistenta sociala. Serviciile de asistenta sociala acordate de aceste asociatii si fundatii sunt subventionate daca indeplinesc urmatoarele conditii: se incadreaza in liniile de subventionare prioritare in domeniul asistentei sociale; se desfasoara intr-un spatiu adecvat sau la domiciliul persoanelor asistate; sunt utilizate si alte resurse pentru acordarea serviciilor de asistenta sociala.

O prevedere importanta a legii nr. 17/2000, cu caracter de protectie a persoanelor varstnice, este reprezentata de art. 30 din lege, potrivit caruia persoana varstnica va fi asistata, la cererea sa ori din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana virstnica respectiva.

Prin Legea nr. 16/2000 a fost infiintat Consiliul National al Persoanelor Varstnice, organism autonom, consultativ, de interes public, avand drept atributii: sprijinirea institutiilor statului in aplicarea recomandarilor Adunarii Mondiale a Persoanelor Varstnice; urmarirea aplicarii reglementarilor legale privind persoanele varstnice si sesizarea organelor competente despre abaterile constatate; avizarea proeictelor de acte normative care privesc persoanele varstnice; sprijinirea organizarii asociative a persoanelor varstnice si a participarii lor active la viata sociala. In teritoriu, functioneaza consilii judetene ale persoanelor varstnice. Pentru solutionarea pe plan local a problematicii persoanelor varstnice, in cadrul fiecarei directii de munca, solidaritate sociala si familie judeteana, este desemnata o persoana care asigura colaborarea permanenta cu consiliile judetene ale persoanelor varstnice.

Unul dintre cele mai importante acte normative in domeniul protectiei sociale este reprezentat de Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala (care la data intrarii sale in vigoare a abrogat Legea 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala). In conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 47/2006, principiile care stau la baza functionarii sistemului de asistenta sociala sunt: universalitatea (potrivit careia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala in conditiile legii); respectarea demnitatii umane (potrivit careia fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii); solidaritatea sociala (conform careia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale); subsidiaritatea (potrivit careia, in situatia in care persoana sau familia nu isi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locala si structurile ei asociative si, complementar, statul). Pentru asigurarea aplicarii politicilor sociale in domeniul protectiei populatiei (inlcusiv a persoanelor varstnice), consiliile locale si consiliile judetene infiinteaza si organizeaza in subordinea lor servicii publice de asistenta sociala.

Privitor la jurisdictia sistemului national de asistenta sociala, decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale si prestatii sociale poate fi contestata la comisia de mediere sociala. Comisia de mediere sociala este obligata a se pronunta in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, printr-o decizie, aceasta din urma decizie putand fi atacata, la randul sau, in termen de 30 de zile de la data emiterii, potrivit prevederilor legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Chiar daca, in ceea ce priveste legislatia in materie de protectie sociala, s-au facut progrese considerabile si s-a elaborat un cadru legislativ adecvat pentru protectia sociala a persoanelor varstnice, cea mai importanta problema cu care ne confruntam ramane cea a punerii in practica a tuturor instrumentelor de protectie sociala create, deoarece sunt evidente disfunctionalitatile existente in prezent in sistemul de protectie sociala a varstnicilor.

Avand in vedere faptul ca, si in cazul tarilor dezvoltate, protectia varstnicilor nu este adaptata in totalitate nevoilor acestora, pe plan national se impune cu prioritate asigurarea protectiei sociale in general, si a asistentei sociale a persoanelor varstnice in special, pentru ca persoanele varstnice sa poata beneficia de securitatea sociala necesara.