Autor: Elena Clara Popescu - Farmacist Primar, Vicepresedinte Colegiul Farmacistilor din Romania

Au trecut aproape 20 de ani de cand s-a infiintat prima farmacie particulara din Romania! In urmatorii ani, ra pid s-a privatizat aproape tot sectorul farmaceutic. Graba cu care s-a inceput aceasta privatizare, fara a avea o lege a Farmaciei, nu este scuzata, decat in mica masura, de dorinta reprezentantilor unei profesii liberale de a iesi de sub tutela statului!

Farmaciile s-au privatizat in acelasi fel ca si celelalte societati comerciale dupa legea 31, devenind SRL-uri, fara a se tine seama ca in afara unei componente comerciale, activitatea farmaceutica are o componenta mult mai importanta, cea sanitara! Astfel, activitatea farmaceutica s-a confundat cu activitatea comerciala obisnuita.

Astfel, farmacistii, specialisti cu o inalta calificare profesionala, obtinuta in ani multi de studiu universitar, au ajuns sa fie considerati simpli vanzatori de medicamente. Si nu in ultimul rand, in aceasta activitate au patruns neprofesionisti, care n-au facut decat sa intareasca ideea ca orice persoana poate elibera medicamente pacientilor. Ulterior, activitatea de infiintare, organizare si functionare a farmaciilor a fost reglementata de diferite ordine de ministru, care in functie de interesele de moment ale unora sau altora, s-au modificat, sau s-au abrogat, astfel ca, in anul 2008, cand a fost votata in sfarsit o lege a farmaciei, aceasta nu a mai putut reglementa dezvoltarea haotica a sectorului farmaceutic. Dupa primii ani de activitate, farmacistii au realizat pericolul deteriorarii profesiei de farmacist si au inceput sa reclame existenta unei legi speciale de infiintare, organizare si functionare a institutiei denumita "Farmacie", lege prin care sa se statueze proprietatea farmacistului asupra farmaciei.

Din nefericire, colegii nostrii din Directia Farmaceutica de la vremea respectiva, singurii la acea vreme care-si puteau impune punctul de vedere in fata numerosilor ministrii ai sanatatii si la indemana carora statea initierea acestei legi, nu au fost suficient de determinati sa faca din aceasta problema un tel al profesiei. Dupa aparitia legii 81/2004, Colegiul Farmacistilor din Romania a devenit asociatia profesionala a tuturor farmacistilor, asociatie care supravegheaza profesia de farmacist si care apara interesele farmacistilor, organizata la nivel national si avand filiale in toate judetele din Romania.

Inca de la infiintare, reprezentantii din conducerea Colegiului Farmacistilor au facut presiuni asupra Ministerului Sanatatii pentru initierea unei Legi a farmaciei, care sa reglementeze proprietatea farmaciei ca fiind numai a farmacistilor, precum si pastrarea unor reguli demografice si geografice la infiintarea farmaciilor. Consiliul Concurentei si-a avut si el rolul sau in acest haos existent in sectorul farmaceutic.

Acesta nu a dorit sa inteleaga niciodata ca activitatea farmaceutica este total deosebita de o activitate comerciala oarecare, invocand in permanenta recomandarile UE in privinta infiintarii farmaciilor fara restrictii si considerand aceste recomandari litera de lege. Sustinerea lor a fost total eronata, deoarece punctele de vedere ale UE erau doar recomandari in anii 2000-2004 si nu prevederi obligatorii. O decizie politica in acest sens ar fi fost salutara, dar aceasta nu s-a dorit a fi luata de catre niciuna dintre guvernari.

Concretizare

Prima initiativa mai serioasa a Ministerului Sanatatii, pentru o lege a farmaciei, a fost luata in anul 2005, cand ministrul sanatatii - Eugen Nicolaescu, a dorit sa fie prinsa aceasta lege in pachetul de legi concretizat prin legea 95/2006 - Legea privind reforma in sanatate.

Proiectul legii respective prevedea proprietatea farmacistilor asupra farmaciei, precum si o serie de restrictii demografice si geografice la infiintarea farmaciilor. UE s-a opus categoric acestui proiect de lege si in aceste conditii Legea Reformei in sanatate- 95/2006 a intrat in vigoare fara Legea Farmaciei! In schimb, ministrul Nicolaescu a reusit sa modifice Legea Colegiului Farmacistilor in asa fel incat atributiile acestuia au devenit aproape simbolice, fapt ce a determinat in ultimii ani infiintarea haotica de noi asa-zise farmacii, fara consultarea Colegiilor judetene ale farmacistilor, la bunul plac al tuturor neprofesionistilor, care au facut din activitatea farmaceutica o afacere comerciala, fara reguli profesionale, chiar daca exista obligatia angajarii unui farmacist pentru conducerea activitatii farmaciei.

Desi ordinele de ministru 626/2001 si 1199/2004, care reglementau infiintarea far maciilor, prevedea obligatoriu un Aviz conform al Colegiului Farmacistilor la infiintarea unei noi farmacii, iar exceptia de la infiintarea farmaciilor era clara, respectiv se putea infiinta o farmacie in plus fata de numarul locuitorilor numai in centre comerciale de mare suprafata, orice parter de bloc a devenit "centru comercial de mare suprafata", iar Avizul CFR a fost anulat abuziv! Sa nu se creada cumva ca aceste farmacii "exceptie "au fost infiintate de farmacisti.

Abia in anul 2008, a fost initiat de catre MS si ANM un proiect de lege a farmaciei, care a reusit sa ajunga in Parlament, unde a fost votat. Din nefericire, aceasta lege nu a fost pusa in practica datorita unor prevederi contradictorii, care au facut imposibila aplicarea ei! La inceputul anului 2009, ministrul sanatatii, dr. Ion Bazac, a decis ca, pentru a putea fi aplicata, aceasta lege trebuie modificata. Asadar, s-a initiat un nou proiect de lege pentru modificarea legii in vigoare si in sfarsit, dupa aprobarea acestuia in Parlament, Legea farmaciei nr.266/2008 a intrat in vigoare la 01-07-2009! Aceasta lege a pastrat criteriul demografic la infiintarea farmaciilor, dar numai pana la 31-12-2010, asa cum a aprobat cu greu Comisia Europeana. Norocul sectorului farmaceutic a venit insa de la Curtea Europeana de Justitie de la Haga, care in data de 01-06-2010 a dat castig de cauza Spaniei, in cazul Asturias, si a decis definitiv si irevocabil ca ambele criterii, respectiv demografic si geografic nu sunt anticoncurentiale si ca este necesara existenta lor in legislatia statelor europene, in interesul sanatatii publice, fiind compatiblie cu legile UE. Aceste criterii duc la repartitia uniforma a farmaciilor pe intreg teritoriul unei tari, asigurand calitatea serviciilor farmaceutice!

Control

Controlul infiintarii farmaciilor exista in majoritatea tarilor membre, iar scopul acestuia este de a garanta servicii farmaceutice de inalta calitate, tuturor cetatenilor. In plus, in marea majoritate a tarilor U.E., farmaciile trebuie sa fie in proprietatea unor farmacisti sau companii detinute de acestia. De asemenea, in aceste tari exista reguli precise, demografice si geografice, la infiintarea farmaciilor. Printre aceste tari amintim: Austria, Belgia, Croatia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovenia si Spania. Alte tari, cum ar fi Norvegia, Suedia si Marea Britanie au reguli precise care controleaza infiintarea farmaciilor in regiunile in care criteriul geografic si demografic joaca un rol esential.

Cruciale pentru politica acestor tari sunt principiile prin care se afirma ca accesul la serviciile farmaceutice trebuie optimizat in tot teritoriul national si acela ca farmaciile trebuie sa fie stabile si viabile pentru a asigura calitatea serviciilor farmaceutice.

Sunt evidente clare ca inlaturarea criteriilor care stabilesc infiintarea farmaciilor, duce la micsorarea numarului farmaciilor in mediul rural si concentrarea lor in mediul urban. Consecinta este faptul ca multor cetateni li se ingradeste accesul convenabil la serviciile farmaceutice. In plus, aglomerarea farmaciilor in zone urbane pune o presiune care nu este necesara pe elementele cruciale ale calitatii servicilor farmaceutice.

Subliniez ca in putinele tari in care res trictiile la infiintarea farmaciilor au fost sla bite, cum ar fi Grecia si Belgia, guvernele au fost nevoite sa introduca ulterior masuri care sa limiteze infiintarea farmaciilor, pentru a garanta calitatea si accesul universal la serviciile farmaceutice. Nu in ultimul rand, amintesc cazul Ungariei, unde criteriile au fost desfiintate in anii din urma, situatie care a determinat guvernul ungar ca in anul 2010 sa interzica infiintarea de noi farmacii, deoarece nu mai existau principii de etica si deontologie in comunitatea farmaceutica, iar serviciile farmaceutice devenisera servicii de taraba.

Pentru ca se apropie data de 31-12-2010, cand ar trebui sa se renunte la criteriul demografic la infiintarea farmaciilor, Cseke Attila, care a inteles rolul calitatii serviciilor farmaceutice pentru sanatatea publica, a decis sa intervina pentru pastrarea acestui criteriu si chiar sa se reintroduca si criteriul geografic la infiintarea de noi farmacii in Romania. In acest sens, va initia un proiect de lege, prin care se va modifica legea actuala a farmaciei cu prevederile de mai sus. In plus, se vor introduce criterii noi privind prezenta obligatorie a farmacistului in farmacie si sanctiuni drastice pentru farmacistii care nu vor lua in consideratie aceasta obligatie. De asemenea, se vor elimina exceptiile de la infiintarea farmaciilor, exceptii care au dat nastere numeroaselor abuzuri, marind nejustificat numarul farmaciilor.

Din nefericire, cu toate modificarile, legea nu satisface pretentiile unei profesii de elita, tocmai datorita caracterului, in parte comercial al activitatii farmaceutice, dar mai ales datorita conditiilor nefericite impuse de UE!

Ar fi de dorit ca, intr-un viitor mai apropiat sau mai departat, sa se modifice perceptia falsa asupra acestei profesii liberale, considerata din toate timpurile profesia "Artei de a vindeca", si decidentii din Sanatate sa fie nevoiti sa revina la "Farmacia Etica", in care farmacistul este singurul specialist care poate sa decida cum isi desfasoara activitatea! Sper ca sa nu fie prea tarziu atunci cand acestia vor realiza, cat de daunator pentru Romania este modelul mercantil al farmaciei.