Majoritatea spitalelor din Romania au contract pentru servicii pana la mijlocul lui septembrie, unii putin mai mult, iar altii nici pana atunci. O parte importanta din spitale a avut contract insuficient chiar si in primele 8 luni ale anului, unii dintre ei au acumlat datorii, altii au ramas fara furnizori din cauza datoriilor prea mari, dar exista si spitale care nu au reusit sa plateasca nici macar salariile integral. Autoritatile nu au nici o reactie, nici macar nu recunosc situatia, managerii de spitale sunt tinuti in sah prin contractul de management, si aparent totul e ok. Din declaratiile oficiale nu exista datorii in sistem, iar unde sporadic exista, managerii poarta in mod exclusiv vina pentru ele. Des pre finantarea care acopera numai salariile nu vorbeste nimeni. Pana la urma, cine este responsabil pentru situatia creata? Cum bolile au o etiologie multifactoriala, eu cred ca si aici putem vorbi de responsabilitate impartita.

Principala responsabilitate este a autoritatilor care stabilesc regulile jocului. Şi nu numai a celor de acum, dar si a celor care au predat stafeta anul trecut. A lua decizii gresite atrage dupa sine consecinte dezastruase. Dar a nu face nimic, cand stii ca ceva nu merge bine, este la fel de grav, pentru ca adancesti dezastrul.

Reducerea contributiilor la sanatate din ultimii ani a fost o decizie eronata, mai ales ca nu s-a facut nimic pentru largirea bazei de impozitare. Colectarea insuficienta a contributiilor, iertarea marilor datornici, incapacitatea de a tine in frau munca la negru si munca la gri, au contribuit impreuna la scaderea veniturilor CNAS. Cati angajati sunt platiti cu salarii minime oficial, si diferenta la negru? Cate controale a efectuat Oficiul de Munca (AJOFM)? Colectarea lunara a comisioanelor de 4 - 10 lei si manipularea dischetelor si a declaratiilor a devenit principala preocupare a oficiilor de munca!

Scutirea de la plata contributiei a pensionarilor a fost iarasi o decizie electorala, dar fatala pentru sistemul sanitar. Dar cel mai nefast a fost extinderea gratuitatilor pentru un volum mare de produse si servicii fara a tine cont de capacitatea de plata a sistemului.

Apoi, cresterile accelerate de salarii la personalul sanitar au fost si ele decizii electorale pripite. Sa nu ma inteleaga corpul medical gresit. Salariile sunt mici in sistem (proportional cu salariul mediu din Romania), dar daca nu se aloca resurse financiare corespunzatoare, atunci aceste cresteri nu sunt sustenabile.

Cadrele medicale si sindicatele au si ele o parte din responsabilitate, pentru ca au cerut numai mariri de salarii, nu si finantare aferenta, neluand in seama atentionarile managerilor de spitale despre lipsa resurselor. De altfel, intreg sistemul de salarizare este dat peste cap de sporurile obligatorii, exista multiple inechitati in sistem: avem asistente care castiga mai mult decat sefii de sectie, avem sefi de sectie care castiga mai mult decat managerii, totul, necorelat cu volumul si complexitatea muncii efectuate. Şi ce e mai rau, managerul nu are aproape nici o parghie in dome niul salarizarii si restructurarii personalului. Chiar daca ar dori sa faca reorganizare, restructurare, eficientizare, are mana legata de cadrul legislativ. Responsabilitatea este a celor care au elaborat aceste acte normative, dar si a celor care le-au pastrat. Avem lipsa de personal? Da, avem, in unele zone si in unele domenii. Iar in alta parte avem excedent. Avem prea multe spitale si paturi? Da, in unele zone si in unele specialitati. Iar in altele, prea putine. Sistemul si structura sunt rigide, ramase in urma, nu satisfac nevoile populatiei, si reorganizarea bate pasul pe loc.

Managerii? Au si ei o parte din responsabilitate, pentru ca nu au restructurat nimic, sau prea putin, chiar daca, incet-incet, se mai putea face cate ceva. Pe principiul ca banii ajung numai pentru salarii, si nu se poate face nimic, au stat si au incercat doar sa faca lobby pentru bani mai multi, dar si asta usurel, nu cumva sa supere pe cineva. Ca doar regulile jocului asa sunt facute, incat sa ramana destul loc pentru lobby-ul pe care-l cunoastem numai noi, din marea familie europeana. Furnizorii? Ei, care au sustinut de multe ori si sustin si acum financiar sistemul sanitar, au si ei o parte din vina, pentru ca accepta relatii economice contra naturii: produse si servicii care sunt livrate fara a se plati contravaloarea lor. Naivitatea furnizorilor de a crede in minuni si in promisiuni fara acoperire o sa le coste afacerea, si nimeni din sistem nu le va plange de mila. Ziaristii, comentatorii, analistii? Nici ei, ca reprezentanti ai puterii cu numarul patru din democratie, nu si-au facut datoria, pentru ca abordeaza subiecte politice de scandal la nesfarsit, fara a pastra un echilibru sanatos intre domenii, iar cand relateaza despre sistemul sanitar, sunt interesati de scandal, dar nu reusesc sa puna degetul pe rana sistemului sanitar, si nici sa puna intrebari profesioniste invitatilor de marca. Solutii? Reforma contra bani. Societatea, guvernul, ministerul, casa de asigurari trebuie sa se decida ce sistem sanitar doresc, si acesta cu ce resurse financiare poate functiona. Pentru ca altfel, vom deveni din ce in ce mai mult importatori de servicii medicale, pentru ca exodul pacientilor in strainatate si nota de plata platita de CNAS si pacienti (din buzunar) inseamna import de servicii medicale, care agraveaza deficitul comercial al tarii. Şi cu cat se duc mai multi in strainatate, cu atat raman mai putini bani pentru cei ramasi acasa. De ce nu ar putea fi invers, sa vina cei din strainatate la noi sa se trateze? Dar si corpul medical trebuie sa inteleaga, ca este nevoie de schimbare si in sistem, si ca nici un spital, sectie, post nu este facut pe veci.

Şi nu in ultimul rind, pacientii: sa se descurce cum pot, asta este legea junglei, si consecintele situatiei, si, de altfel, si mesajul nerostit al autoritatilor. Echitatea, eficienta, sunt notiuni despre care nici macar nu se vorbeste. Doar suntem o tara care crede in valorile europene, nu? Ma intreb din ce in ce mai des, avocatul poporului cand se va autosesiza in legatura cu ceea ce se intampla in sistemul sanitar? Sau, un pacient mai exigent si mai informat despre drepturile sale, cand va sesiza institutia anterior mentionata? Dar pana ce se vor trezi factorii de decizie, ne indreptam cu viteza mare spre blocajul complet din septembrie. Cine sunt teroristii?