Zincul este un element raspandit in alimente si o dieta mixta, echilibrata, nu pune probleme deosebite pentru asigurarea ratiei zilnice.

Cele mai importante surse alimentare sunt carnea rosie si fructele de mare, unde lipsesc elementele chelatoare si prezenta unor aminoacizi (metionina si cisteina) favorizeaza absorbtia microelementului. Cu o biodisponibilitate mai redusa, dar in cantitate destul de mare, zincul de gaseste si in leguminoase, nuci, seminte de dovleac si floarea soarelui. Alte surse vegetale bogate (cerealele integrale, legumele) aduc zinc cu o biodisponibilitate redusa, datorita nivelului ridicat de acid fitic.

Enzimele drojdiei de bere desfac, in timpul procesului de dospire, zincul din complexul format cu acidul fitic, crescand, astfel, procentul absorbit. In schimb, in zonele unde nu se prepara cerealele cu ajutorul drojdiei, zincul este frecvent pierdut, datorita formarii de fitat de zinc insolubil.

Desigur ca exista si zinc sub forma de suplimente, unde acesta se afla sub forma de gluconat, picolinat sau acetat.Excesul de zinc, ca si in cazul altor microelemente, este toxic. Efecte de toxicitate acuta (colici, greata, varsaturi, diaree) sunt citate dupa ingestia de doze mari provenite din ambalaje galvanizate care au cedat metalul produselor alimentare din interior. La doze de 50 - 150 mg pe zi sunt citate tulburari gastro-intestinale de intensitate mica, iar la inhalarea de oxid de zinc apar tulburari respiratorii.

Administrarea exagerata a suplimentelor de zinc ridica, insa, pe termen lung, problema inducerii carentei de cupru. Aceasta apare la doze de 60 mg de zinc pe zi, provenite din alimente si suplimente. Pentru a evita astfel de probleme este indicat sa nu se depaseasca un nivel de 40 mg zinc pe zi la adult, nivel care include si mineralul alimentar, si cel administrat sub forma de suplimente.

Sunt de retinut si cateva elemente de interactiune cu produse medicamentoase cum ar fi diminuarea absorbtiei tetraciclinelor si quinolonelor, la administrarea concomitenta cu zincul si efectul de depletie a zincului la administrarea de substante chelatoare, ca si la administrarea de anticonvulsivante (valproat de sodiu), diuretice, antituberculoase (etambutol).