Rolul farmacistului - care se defineste in primul rand si in esenta sa ca specialist in eliberararea medicamentelor - este bine delimitat prin regulile de buna practica farmaceutica.

Farm. Pr. Maria Botezatu

Acest rol creste insa atunci cand eliberarea se face in baza unei prescriptii in sistem compesat sau gratuit, cand legislatia in vigoare impune respecta rea unor reglementari suplimentare prevazute prin contractul cadru si normele metodologice, reglementari care au in primul rand scopul de a respecta drepturile asiguratului, reglementari ce implica farmacistul ca ultima veriga in definitivarea actului medical. Pentru a sublinia rolul farmacistului in functie de modul de prescriptie, este indicat ca drepturile majore ale asiguratilor sa fie bine definite:

1. accesibilitatea la medicamente 2. servicii farmaceutice calitative
3. participarea libera si activa a pacientului la indeplinirea actului farmaceutic
Daca dreptul pacientului de a avea acces la medicament impune:
- asigurarea unei piete continue si diversificate
- asigurarea unor costuri accesibile la medicamente
- posibilitatea de a beneficia de medicamente in timp util
Si implica doar secundar farmacistul, in functie de:
- posibilitatea de a influenta factorul decisiv (autoritatea sanitara)
- puterea economica
- puterea de decizie.

Respectarea celui de-al doilea drept, servicii farmaceutice calitative, depinde exclusiv de farmacist, singurul specialist in eliberarea medicamentului.

Pentru a respecta integral acest drept, farmacia, ca institutie publica si juridica, implicata in relatia contractuala cu Casa de Asigurari de Sanatate, trebuie sa asigure servicii farmaceutice de cel mai inalt nivel prin:

- prezenta personalului de inalta calificare, suficient si disponibil pentru a asigura nu numai eliberarea medicamentelor, dar in primul rand pentru a asigura consilierea adecvata a pacientului si o urmarire atenta a efectelor utilizarii acestora
- exercitarea profesiei in conditii corecte, nu sub amenintarea targetului si a veniturilor personale, nu pentru a asigura filtru pentru greselile pres criptorilor si pretentiilor unor reprezentati ai Caselor Judetene de Asigurari de Sanatate, nu pentru a asigura la sfarsit de luna centralizarea prescriptiilor din cabinet, in timp ce profesia este practicata de nespecialisti
- angajarea unor farmacisti care trebuie sa militeze pentru o prescriere rationala si pentru utilizarea corespunzatoare a medicamentelor
Cel de-al treilea drept al asiguratului propus spre dezbatere, participarea libera si activa a pacientului la implinirea actului farmaceutic, impune:
- respectarea dreptului pacientului de a-si alege liber atat furnizorul de servicii farmaceutice (fara eliberarea din cabinet a medicamentului, fara directionarea catre o anumita farmacie), cat si a medicamentului, in functie de posibilitatile financiare
- respectarea pacientului de a nu fi discriminat, prin care se intelege posibilitatea acestuia de a avea acces continuu la medicament, indiferent de localitate, stada, mediu urban sau rural
- asigurarea unui cadru adecvat pentru implinirea cu succes a actului farmaceutic prin asigurarea unui numar adecvat de unitatti farmaceutice cu repartie uniforma in teritoriu.

In respectarea acestui drept al asiguratului, rolul farmacistului este de multe ori obstuctionat de Casele de Asigurari, de Ministerul Sanatatii, cat si de medicii prescriptori, prin acorda rea de repartitii preferentiale, prin acordarea de autorizatii nejustificate pentru unele farmacii si, respectiv, prin dirijarea pacientilor spre anumite unitati farmaceutice.

Dupa ce am incercat sa definesc "ROLUL FARMACISTULUI" in respectarea drepturilor majore ale asiguratilor, voi incerca in continuare sa subliniez rolul suplimentar care ne revine in functie de tipul de prescriere, "Denumire comerciala" vs. "DCI".

Dupa cum se stie, schimbarea mai mult decat frecventa a Ministrilor Sanatatii, dar si a regimurilor politice determina schimbari in modul de prescriere, fara a se verifica daca modificarea este sau nu in beneficiul asiguratului, a fondului de asigurari si, de ce nu, si in favoarea furnizorului de servicii farmaceutice, de care depinde foarte mult finalizarea actului medical. Utilizarea prescrierii cu "DENUMIREA COMUNA INTERNATIONALA" este o forma care face posibila comunicarea intre medicii si farmacistii din lumea intreaga, o forma de comunicare intre specialisti. Pe de alta parte insa, denumirea comerciala, care de cele mai multe ori nu are nicio legatura cu actiunea terapeutica, pare sa implice mai degraba referinta la factorul comercial (firma producatoare, distribuitor).

Dar, indiferent care este modul de prescriere, dincolo deci de disputa privind relevanta uneia sau a alteia dintre denumiri, Casa de Asigurari de Sanatate are aceleasi costuri, pretul de referinta. Daca la inceputul functionarii caselor de sanatate, cand atat dotarea informatica a acestora, cat si a farmaciilor nu era performanta, prescriptia se facea pe baza denumirii comerciale, odata cu perfectarea sistemului informatic s-a trecut la prescrierea pe baza de DCI, avand, in opinia mea, urmatoarele avantaje:

- da posibilitatea pacientului de a-si alege medicamentul si in functie de venituri, realizandu-se astfel conditiile unui acces la medicatie fara intrerupere
- da posibilitatea farmacistului de a-si consilia pacientul si asupra raportului cost/beneficiu terapeutic
- da posibilitatea specialistului de a justifica costurile mari in cazul medicamentelor originare, cu studii de biodisponibilitate si conditionari care reduc numarul de administrari, efectele secundare si cresc eficienta
- da posibilitatea furnizorului de servicii farmaceutice de a pune la dispozitia pacientului in orice moment al zilei cel putin un medicament cu DCI-ul prescris.

Dar factorii de decizie din domeniul sanatatii, mereu preocupati "de binele pacientului", formula reluata de nenumarate ori, uzata si golita de sens tocmai prin repetarea excesiva, ascunzand de multe alte interese decat cele enuntate in mod direct, si mereu alerti cand vine vorba de a nu permite farmacistilor "sa isi bage mana in buzunarul pacientilor", modifica in aprilie 2008 prevederile contractuale si normele metodologice referitoare la eliberarea in sistem compensat si gratuit si introduc obligativitatea prescrierii pe baza de denumire comerciala, fara a da posibilitatea farmacistului de a face inlocuiri decat in situatia in care prescriptia era insotita de mentiunea "bolnavul este de acord cu inlocuirea medicamentelor de catre farmacist", mentiune care era facuta de catre medic dupa ce era obligat, la randul sau, sa parcurga o serie de etape. Astfel, numarul retetelor care erau insotite de aceasta "mentiune" a fost ne glijabil si multe au fost cazurile cand pacientul a fost fie obligat sa depaseasca sumele alocate pentru obtinerea medicamentelor, fie sa renunte la o parte din medicatia necesara, farmacistul fiind totodata in imposibilitatea de a-si exercita rolul pana la capat.

Dupa instituirea acestor prevederi, interesul autoritatilor sanitare in a urmari eficacitatea noilor masuri, respectiv care sunt cheltuielile pacientilor pe acest mod de prescriere, care sunt beneficiile lor, a fost minim. Dar odata cu schimbarea Ministrului Sanatatii se revine din nou la sistemul de prescriere pe baza de DCI (aprilie 2009) cu urmatoarea precizare in Normele Metodologice: "Furnizorii de medicamente elibereaza medicamentul care da pretul de referinta in cadrul DCI, cu exceptia cazurilor in care medicul prescrie medicamente pe denumire comerciala", fara a face precizarea clara cum pot dovedi farmaciile ca au eliberat medicamentele cu preturi mai mari la cererea pacientului, la fel cum nici Casele de Asigurari de Sanatate nu pot dovedi ca eliberararea medicamentelor mai scumpe constituie un abuz din partea farmaciei. Si astfel, la nivelul unor Case de Asigurari se fac presiuni asupra farmacistilor pentru ca acestia sa obtina, pe verso retetelor, consimtamantul pacientilor, fara a avea insa curajul de a face aceste solicitari in scris.

Ma simt obligata sa atrag atentia si asupra faptului ca, deoarece medicamentul care da pretul de referinta in cadrul DCI-ului se schimba de multe ori, mai des decat permit prevederile legale, farmaciile raman cu stocuri de medicamente, constituite din dorinta de a res pecta aceste prevederi, ca sunt situatii cand un medicament care da pretul de referinta nici nu a intrat in productie sau nu a fost importat, pacientul vazandu-se totusi nevoit sa achite diferenta fata de ceva inexistent, iar farmacistul sa dea explicatii; exista totodata cazuri cand medicamentul cu pretul cel mai mic, in urma unei schimbari a listei, devine medicamentul cu pretul cel mai mare etc.