Este un fapt dovedit ca organismul nostru, ca de altfel orice organism viu, isi deruleaza functia biologica potrivit unei ritmicitati zilnice, saptamanale, lunare, sezoniere, anuale si chiar multianuale.
Bioritmul fiintei umane, observabil in activitatea sa fizico-psihica, e considerat de majoritatea cercetatorilor ca fiind o suma, integratoare, rezultanta a catorva zeci de microritmuri biochimice, fiziologice si psihologice - dupa unele aprecieri exista peste 300 de parametri cu variatii periodice in timp.

Ce anume le armonizeaza? Care sunt acei factori sincronizatori? Cine regleaza minunatul ceas biologic?

Daca analizam informatiile din literatura despre ceasul biologic, primii care argumenteaza existenta acestor bioritmuri umane sunt Fliess si Swoboda. Teoria lor supravietuieste deceniilor, bioritmurile fiind asiduu studiate in numeroase laboratoare din intreaga lume. De exemplu, la Tokio, exista un institut de bioritmologie cu 5.000 de cercetatori. Si totusi... Exista bioritmuri? Fara indoiala ca da!

Raspunsul trebuie insa nuantat. Intreaga noastra activitate se desfasoara ciclic, ritmic. Veghea si somnul, activitatea si odihna. Si la nivel celular sau biochimic - enzimatic si immunologic - s-au constatat procese care se desfasoara ciclic, urmand o lege ondulatorie a cresterii si descresterii.

Implicatiile acestor bioritmuri, in medicina si fiziologie, sunt numeroase. De exemplu, eficienta unui medicament sau toxicitatea unei otravi, a unui agent poluant, a unui alergen, difera de la o ora la alta, de la zi la noapte. Intemeindu-se pe asemenea constatari, cronofarmacologia urmareste o subtila raportare a terapiei in special medicamentoase, dar nu numai, la timpul biologic. Pe langa aceste bioritmuri "obiective", se discuta existenta unora cu un caracter strict individualizat, care regleaza comportamentul si randamentul, sau par ca le modeleaza, in corelare cu factorii perturbatori - stresul, in primul rand. "Ipoteza celor trei bioritmuri" indica variatii periodice in performantele umane, in activitatea fizica, intelectuala, emotionala si sexuala a omului.

A fost insa dovedita existenta acestor bioritmuri? A fost investigata natura lor intima? Care sunt cele mai semnificative rezultate? Ce aspecte de interes practic au fost subliniate?

Folosind date din literatura mondiala, dar si din propriile lor experimente, citiva cercetatori romani ai acestui nou si controversat domeniu au dorit sa-si expuna unele opinii, in incercarea nu atat de a convinge, cat de a atrage atentia asupra unor complexe fenomene biologice, inca neelucidate, dar de o acuta importanta, a caror studiere nu poate fi decat pluri si interdisciplinara, peste toate acele granite - vazute sau nevazute - care separa, inca, stiintele.

Biochimistul Cornel Tatu, de la Centrul de Cercetari pentru Educatie Fizica si Sport, ne semnaleaza o lucrare a colegilor sai - M. Serban, D. Negoita, Gh. Popescu - referitoare la aplicarea si interpretarea bioritmurilor "endogene" la sportivii de inalta performanta. Concluzia: posibilitatea unei legaturi intre data nasterii si sansa performantei, de un deosebit interes in orientarea selectiei sportive.

La fiintele vii, bioritmurile se desfasoara la nivelul metabolismelor, structurilor celulare, deci la nivelul reglarii organismului pe plan fiziologic, iar in cazul omului si pe plan psihologic. Fiecare celula, fiecare organ, are in activi tatea sa un maxim de intensitate pentru unele functii si un minim pentru altele. Unele constante biochimice (metaboliti, enzime, hormoni) prezinta concentratii maxime, chiar peste 100% fata de valorile medii, la anumite ore - glicemia are valoare maxima in jurul orei 17,00, iar valorile mici ale albuminei si bilirubinei sunt la orele 19.00 (Belanger, 1980). Temperatura corpului, frecventa cardiaca si respiratorie, tensiunea arteriala, concentratia plasmatica a unor hormoni, a eozinofile lor s.a. variaza periodic in 24 de ore, realizand structura temporala a organismului (Steflea, 1984). Dimineata, temperatura are o valoare minima, creste catre pranz orele 12,00 cand notam prima acrofaza (varf), creste in continuare atingand un maximum al valorii dupa amiaza intre orele 17-19 (temperatura vesperala), dupa care, in timpul noptii scade. Cu cat temperatura este mai crescuta la culcare, cu atat durata somnului va fi mai prelungita.

Actiunea ciclica a bioritmului (fenomen, proces biologic care dupa o valoare de timp - perioada - egala isi redobandeste valorile initiale) este activata de hormoni. Hormonul adrenocorticotrop, produs de hipofiza (lobul anterior) - stimuleaza cortexul adrenal sa secrete hormoni corticoizi. Acesti hormoni impreuna cu adrenalina si noradrenalina (grupul catecolamine) sunt surse importante pentru ciclurile bio. Glanda suprarenala guvernata de hipofiza, participa in bioritm (Halberg). Tiroxina si triiodotiroidina, hormoni produsi de tiroida, participa si determina bioritmul (Richter). Din concluziile cercetatorilor este posibil ca hipofiza si sistemul adrenal hormonal, actionand separat sau impreuna sa stabileasca bioritmul.

Bioritmul este un parametru antropologic, specific fiecarui organism uman, cu un inalt grad de individualitate. Corelarea bioritmurilor globale (fizic, emotiv si intelectual) cu data nasterii este explicata de recente cercetari, prin sinteza de proteine genetic determinata.

S-a dovedit ca momentul nasterii este realizat de cresterea in organismul fatului a concentratiei unor polipeptide sintetizate de genele produsului de conceptie. In faza ascendenta a bioritmului emotiv, procesele de polarizare si depolarizare ce conditioneaza transportul influxului nervos se desfasoara mai intens, tensiunea curentului continuu transcerebral este mai mare, permitand un echilibru mai bun intre procesele de excitatie si inhibitie si cele de iradiere si concentrare (Becker, Ch. Bachman si H. Friedman, New-York, SUA). Am dat doar cateva exemple pentru a se intelege ca bioritmul are baze stiintifice.

CARACTERISTICILE CELOR TREI CICLURI DE BAZA ALE BIORITMULUI

Ciclul fizic-vital

Ciclul fizic-vital al bioritmului uman are perioada de 23 zile.

Acest ciclu corespunde variatiei fortei fizice a individului, vitalitatii, abilitatii, rapiditatii si performantelor miscarii fizice, rezistentei corpului fizic la actiunile agentilor patogeni.

Ciclul fizic-vital corespunde unei stari fizice bune a organismului. In faza pozitiva, in cursul primelor 11 zile si jumatate ale acestui ciclu, omul se simte viguros, inregistreaza o crestere vitala si rea lizeaza cu succes activitatile fizice. In aceasta faza el suporta cu usurinta oboseala si suferintele fizice, putand depune chiar si eforturi fizice mari, fara a ajunge la stari de devitalizare. De asemenea, corpul fizic prezinta o rezistenta crescuta la actiunile diferitilor agenti patogeni.

In a doua jumatate a ciclului, in faza negativa, a carei durata este tot de 11 zile jumatate, omul este intr-o forma fizica si vitala mai putin buna. Rezervele de energie fiind reduse, el resimte frecvent senzatie de oboseala si de slabiciune vitala. In aceasta faza suporta mai greu durerea, suferintele fizice si este mult mai sensibil la imbolnaviri. Intre faze, zilele critice reprezinta timpii in care bascularea dintre aspectele de semn contrar se exprima prin manifestari nefavorabile. In ziua critica, situata in mijlocul perioadei ciclului, omul este pasibil de a avea dificultati datorita slabirii puterii sale vitale. De asemenea, in ziua critica omul poate fi pus i n situatii dificile din punct de vedere vital, tocmai datorita starii de instabilitate, specifica trecerii de la o faza la alta.

Ciclul emotional-energetic

Ciclul emotional-energetic are perioada de 28 zile. Acest ciclu indica variatia sensibilitatii, a echilibrului psihic, a dispozitiei emotionale, a capacitatii de perceptie senzoriala, indreptata atat asupra lumii exterioare, cat si a universului interior. In general, acest ciclu corespunde variatiilor pe care le inregistreaza nivelul energetic-emotional si sistemul nervos al omului.

In faza pozitiva, adica in primele 14 zile ale ciclului, omul se bucura de o stare de buna-dispozitie si este inclinat spre stari de calm si optimism. Se observa influente favorabile asupra functionarii i ntregului sistem nervos. Sentimentele, starea de cooperare, emotivitatea si alte manifestari ale psihicului sunt mult mai accentuate.

In a doua faza a ciclului, adica in faza negativa, omul tinde sa isi recupereze rezervele psihice si energetice consumate anterior, fiind de regula sensibil, uneori chiar usor iritabil, alteori gata de a exploda, in general avand o atitudine negativa nemotivata.

Zilele critice ale acestui ciclu reprezinta momente in care omul trebuie sa isi controleze cu atentie manifestarile emotionale si nervoase. In ziua critica, situata la mijlocul ciclului, intre cele doua faze, el are o energie mult redusa si prezinta o slabire a reflexelor, precum si o capacitate mai scazuta de reactie la stimulii exteriori. O asemenea manifestare se observa si in ziua critica, datorita instabilitatii caracteristice trecerii de la o faza la alta.

Ciclul mental-intelectual

Ciclul mental-intelectual are perioada de 33 zile. Acest ciclu afecteaza vivacitatea mentala, capacitatea de invatare si de asimilare a cunostintelor, memoria, judecata rationala, creativitatea mentala, logica si manifestarile analitice ale gandirii. In prima faza, cea pozitiva, a carei durata este de 16 zile jumatate, omul invata mai usor, fiind mai apt de a asimila noi cunostinte. El gandeste mai usor, fara eforturi, ideile ii sunt clare, memoria mai buna, spontaneitatea mentala mult mai vie. Aceasta faza este caracterizata in special printr-o capacitate sporita de creativitate mentala si disponibilitate catre descoperire.

In faza negativa, cu durata tot de 16 zile jumatate, puterea de concentrare este mai slaba, omul trebuie sa faca eforturi pentru asimilarea noilor cunostinte, care se intiparesc mai greu in minte, in munca intelectuala, omul oboseste mult mai repede in aceasta faza decat in cea anterioara. De asemenea, atentia este mai greu fixata, fapt care face ca individul sa aiba un randament scazut in activitatea mental-intelectuala.

CRONOFARMACOLOGIA

Un domeniu de aplicabilitate a bioritmurilor este cronofarmacologia, care studiaza efecte le medicamentelor in functie de sincronizarea biologica temporala, cat si descifrarea efectelor agentilor medicamentosi asupra acestor bioritmuri.

Explicatia principala o gasim in faptul ca efectul benefic al acestora depinde intr-o masura insemnata de concordanta momentului administrarii lor cu perioadele favorabile ale proceselor fiziologice ciclice care au loc zilnic in organism (digestie, asimilatie si dezasimilatie, somn). De exemplu:

• Dimineata, pe nemancate, se administreaza de regula antihelminticele, purgativele, colereticele, in general medicamentele cu efect indelungat (8-12 ore), precum si pe cele care, daca ar fi luate in timpul mesei, ar putea afecta secretiile necesare digestiei. Dimineata, dupa micul dejun, se vor administra diureticele, stimulentele sistemului nervos, tonicardiacele, antisepticele, in general remedii care nu sint afectate de fermentii digestivi sau care actioneaza mai bine impreuna cu acestia.
• Inaintea meselor principale, cu 20-30 de minute, se folosesc antivomitivele, antispasticele, stimulentele sau moderatoarele secretiilor digestive, vasodilatatoarele, tonicardiacele, antiinflamatoarele, hipotensoarele, in general remediile care pregatesc organismul pentru efortul de digerare a alimentelor, cit si pe cele care se asimileaza mai bine in aceasta perioada. In principiu, inaintea meselor principale se iau majoritatea medicamentelor, deoarece absorbtia si efectul lor este maxim, organismul fiind pregatit in mod reflex pentru actul digestiei.
• La mesele principale se iau vitaminizantele, mineralizantele, antibactericidele, enzimele, remediile acide, in general cele care actioneaza impreuna cu factorii nutritivi, sau care ar irita mucoasa tubului digestiv daca ar fi luate in afara meselor.
• Dupa mesele principale, la 30-60 de minute, se administreaza alcalizantele, vasodilatatoarele periferice, stimulentele metabolismului, in general, remediile care protejeaza mucoasa digestiva impotriva agresiunilor legate de asimilarea factorilor nutritivi, cat si cele care ajuta la metabolizarea acestora. (continuarea in numarul urmator)