Medicamentul este definit ca o substanta, sau o asociatie de substante, utilizata pentru profilaxia, diagnosticul sau tratamentul unei boli.

Aceasta presupune ca, prin definitie, medicamentele sunt substante chimice, chiar daca sunt extracte naturale sau produse de sinteza chimica si, ca atare, nu pot sa nu aiba anumite efecte asupra noastra.

La baza oricarui efect farmacologic se situeaza un efect molecular pe care il numim de obicei efect primar.

Asadar, odata ajunse in organism, moleculele de medicament interactioneaza cu o serie de molecule endogene care sunt numite molecule receptoare sau receptori farmacologici.

Oricat ar fi de bine pregatite, cu mai mult sau mai putina arta, alimentele sunt tot niste substante chimice. Mai mult decat atat, alimentele sufera in organism complicate procese biochimice - ne place sa le numim asa, deoarece, inevitabil, sunt legate de viata.

In aceste conditii, nu numai ca apare ca fiind foarte normal ca medicamentele sa interactioneze cu alimentele, dar ar fi chiar absurd sa nu existe nici o interactiune intre medicamente si alimente. Aceste interactiuni sunt multiple si se pot manifesta atat farmacocinetic, cat si farmacodinamic.

Interactiuni la nivelul procesului de absorbtie digestiva

Cel mai frecvent alimentele vin in contact cu medicamentele in cazul administrarii pe cale orala si, din acest motiv, interactiunile la acest nivel pot fi multiple.

Medicamentele care se administreaza pe cale orala sunt cel mai adesea forme farmaceutice solide - comprimate, capsule etc. - si, drept urmare, administrarea se face cu ajutorul apei. Absorbtia digestiva a medicamentelor este intotdeauna riguros studiata inaintea introducerii medicamentelor in terapie, dar foarte putin este studiata influenta cantitatii de apa cu care se administreaza acestea. Cantitatea de apa ingerata ar putea influenta efectul medicamentului administrat pe cale orala deoarece, pentru a se putea absorbi, medicamentul in forma farmaceutica solida ar trebui mai intai sa se dezagregheze in tubul digestiv, iar viteza de dizolvare a unei substante depinde in mod categoric de cantitatea de apa in care se doreste a se dizolva respectiva substanta. Studiile clinice prin care se evalueaza medicamentul inainte de autorizare, recomanda de obicei ca forma farmaceutica solida sa se administreze cu o cantitate de 200-250 ml de apa. Ulterior se omite (in general) aceasta precizare si nici nu exista studii care sa demonstreze daca o cantitate mai mare sau mai mica de apa influenteaza absorbtia medicamentului. Probabil ca bolnavii ar trebui incurajati ca orice forma farmaceutica orala sa fie administrata cu aceasta cantitate - de 200- 250 ml - de apa, care a fost utilizata si atunci cand s-au definit proprietatile clinice ale medicamentului.

Medicamentele, in general, se absorb mai bine pe stomacul gol, pe nemancate. De aceea este preferabil - pentru a se obtine efectul maxim - ca produsele farmaceutice sa se administreze inainte de masa. Exista insa situatii in care medicamentele sunt iritante pentru mucoasa gastrica, asa cum sunt, spre exemplu, cele mai multe medicamente antiinflamatorii nesteroidiene. In aceste conditii se impune cu necesitate administrarea postprandiala.

Absorbtia unora dintre medicamente poate fi influentata de alimentele consumate in momentul ingestiei, cel mai adesea scad absorbtia acestora in organismul uman si ideal ar fi ca producatorii sa prezinte studii referitoare la modul in care alimentele influenteaza absorbtia medicamentelor. De exemplu, unele medicamente pot fi inactivate partial de aciditatea clorhidropeptica, asa cum este cazul unor peniciline de administrare orala. In cazul acestor medicamente, alimentele care neutralizeaza aciditatea clorhidropeptica pot favoriza absorbtia. Exista, de asemenea, situatii in care absorbtia medicamentelor poate fi influentata numai de anumite componente ale alimentatiei, nu de alimentatia in ansamblul sau. Cel mai sugestiv exemplu il reprezinta tetraciclinele. Acestea pot fi inactivate in tubul digestiv de ionii de calciu care se gasesc in mod obisnuit in produsele lactate, cum ar fi laptele si iaurtul. Fenomenul este interesant in practica medicala uzuala, deoarece exista tendinta ca in cursul unui tratament cu tetracicline sa se indice consumul de lapte - pentru a contracara iritatia gastrica produsa in mod obisnuit de aceste medicamente, dar si de iaurt - pentru a repopula colonul cu Lactobacilus acidophylus, stiut fiind ca antibioticele cu spectru larg pot distruge flora saprofita a colonului. Se poate administra si lapte, si iaurt in cursul unui tratament cu tetracicline, dar nu in aceeasi priza, ci in prize separate intre ele, de perioade de timp de aproximativ 2-3 ore.

Interactiuni farmacocinetice postabsorbtie digestiva

Cele mai multe interactiuni farmacocinetice intre medicamente si alimente, dupa absorbtia digestiva a medicamentelor, apar in cazul medicamentelor care se elimina din organism prin metabolizare, proces care are loc prin actiunea unor enzime a caror functie poate fi modificata de alte substante chimice administrate concomitent.

Unele substante chimice cresc activitatea respectivelor enzime prin fenomenul numit inductie enzimatica, iar alte substante chimice scad activitatea acestor enzime prin fenomenul de inhibitie enzimatica. Printre substantele capabile sa modifice functia acestor enzime sunt si unele alimente. Substantele care sunt inductoare enzimatice grabesc eliminarea unor medicamente din organism, scazandu-le in acest fel activitatea, pe cand substantele inhibitoare enzimatice scad eliminarea medicamentelor din organism, crescandu-le efectul, dar si riscul de reactii adverse toxice. Cele mai multe enzime implicate in metabolizarea medicamentelor apartin unui complex enzimatic care absoarbe lumina cu lungimea de unda de 450 nm, cunoscute sub denumirea generica de citocrom P450. Sunt foarte multe enzime incluse in aceasta categorie si ele sunt desemnate intr-o nomenclatura unitara prin notatia CYP, la care se adauga o succesiune cifra-litera-cifra, in functie de gena care codifica enzima respectiva. Fiecare dintre aceste enzime metabolizeaza anumite medicamente pot fi induse, dar si inhibate de anumite substante chimice. Dintre substantele inductoare enzimatice, una dintre cele mai populare este, desigur, alcoolul etilic, un cunoscut inductor al enzimei citocromului P450, notata CYP2E1. Prin aceasta inductie enzimatica, alcoolul etilic poate sa scada eficacitatea unor anestezice generale precum enfluran, halotan, isofluran sau metoxifluran, dar si a altor substante, cum ar fi clorzoxazona, paracetamolul sau teofilina.

Efectul contrar il are sucul de grapefruit, care este un inhibitor al enzimei notata CYP3A4 si implicata in metabolizarea multor medicamente, printre care:

• antibiotice macrolide (claritromicina, eritromicina)
• antiaritmice (chinidina)
• benzodiazepine (alprazolam, diazepam, midazolam,triazolam), imunomodulatori (ciclosporina, tacrolimus)
• antivirale anti-HIV (indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir), medicamente prokinetice (cisaprida)
• antihistaminice (astemizol, clorfeniramina, terfenidina)
• blocante ale canalelor de calciu (amlodipina, diltiazem, felodipina, nifedipina, nisoldipina, nitrendipina, verapamil)
• statine (atorvastatina, cerivastatina, lovastatina, simvastatina)
• steroizi (estradiol, hidrocortison, progesteron, testosteron)
• alte diverse medicamente, printre care cocaina, codeina, dextrometorfan, fentanil, haloperidol, metadona, propranolol, salmeterol, sildenafil, tamoxifen, taxol, vincristina.

Teoretic, tuturor acestor medicamente sucul de grapefruit le poate creste eficacitatea, ceea ce in principiu nu este rau, dar in cazul medicamentelor care prezinta riscuri importante de toxicitate poate creste si frecventa reactiilor adverse. Din pacate, printre medicamentele citate mai sus exista substante cu risc toxic important, cum ar fi :

• imunomodulatorii - ciclosporina, tacrolimus
• antiviralele anti-HIV - indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir
• cisaprida
• antihistaminicele - astemizol, clorfeniramina, terfenidina, la care sucul de grapefruit ar putea potenta efectul sedativ nedorit.

Semnificatia clinica a unor asemenea interactiuni nu a fost foarte clar elucidata. Cu siguranta ca nu se pune problema scoaterii complete a sucului de grapefruit din alimentatia bolnavilor. Foarte probabil, un pahar de suc de grapefruit administrat ocazional, din cand in cand, nu are nici o semnificatie. Daca ar exista insa consumatori pasionati si constanti de suc de grapefruit, probabil ca atunci problema ar trebui analizata cu seriozitate. Dar exista si interactiuni farmacocinetice total neasteptate si chiar ciudate. Un exemplu in acest sens il constituie capacitatea etanolului de a inhiba activitatea penicilinelor, asa ca este categoric bine ca in cursul unui tratament antibiotic cu peniciline sa nu se consume alcool etilic. Un alt exemplu il constitue faimosul " gratar ", mult agreat si prezentat adesea de presa ca " distractia " preferata a romanilor. Carnea fripta pe carbuni poate genera insa unele substante inductoare enzimatice, capabile sa favorizeze metabolizarea si eliminarea din organism a multor substante, printre care si unele medicamente, precum cele antiastmatice.

Interactiuni farmacodinamice ale alimentelor cu medicamente Interactiunile farmacodinamice intre medicamente si alimente reprezinta categoric exceptii de la regula deoarece, in principiu, alimentele nu au efecte farmacodinamice in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, pot exista asemenea interactiuni.

Pe de o parte, cum orice exceptie confirma regula, exista unele produse alimentare care prezinta cu adevarat efecte farmacodinamice. Un exemplu de notorietate il reprezinta alcoolul etilic, care este un sedativ in adevaratul sens al cuvantului. In aceste conditii, etanolul potenteaza efectul tuturor medicamentelor care au efect sedativ, indiferent daca acesta este efectul principal, cum este cazul medicamentelor sedative sau anxiolitice, sau daca efectul sedativ este unul secundar al medicamentelor administrate, cum este cazul antiepilepticelor, antipsihoticelor, unele antidepresive, antihistaminice, chiar unele antihipertensive. Potentarea poate fi inteleasa in ambele sensuri, fie sub aspectul ca medicamentul are un efect sedativ mai intens in prezenta alcoolului decat in absenta sa, fie in sensul ca persoana atinge mai usor starea de ebrietate daca consuma alcool etilic in timpul tratamentului cu asemenea medicamente.

Un alt exemplu, de asemenea foarte cunoscut, il reprezinta cafeaua, un foarte cunoscut excitant psihomotor. Cafeina continuta nu numai de cafea, ci si de ceai potenteaza efectele stimulante psihomotorii ale unor medicamente, ca de exemplu, antiastmaticele, in special aminofilina. In principiu, cafeina nu trebuie contraindicata la bolnavii astmatici, deoarece, la fel ca aminofilina, prezinta un efect bronhodilatator, antiastmatic.

Daca insa bolnavul astmatic este in tratament cronic cu doze mari de aminofilina, consumul de cafea sau ceai poate sa potenteze hiperexcitabilitatea sistemului nervos central, ceea ce este daunator. Referitor la cafeina, se poate aduce in discutie si efectul sau diuretic, care poate sa potenteze efectul unor medicamente diuretice administrate concomitent. Nici riscul aritmogen al cafeinei nu poate fi neglijat, daca bolnavul este in tratament cu medicamente care prezinta riscuri de aritmii ca reactii adverse. Pe de alta parte, exista medicamente care actioneaza prin intermediul unor nutrienti endogeni. Spre exemplu, diureticele actioneaza, cel putin in tratamentul hipertensiunii arteriale si al insuficientei cardiace, prin eliminarea sodiului din organism. Excesul alimentar de sare, in mod logic, contracareaza efectul terapeutic al acestor medicamente.

Un alt exemplu mai recent este cunoscutul medicament Xenical, care impiedica absorbtia grasimilor din tubul digestiv. Administrarea acestui medicament impreuna cu un regim alimentar bogat in grasimi poate determina o accelerare a tranzitului intestinal. In fine, exista si interactiuni exceptionale intre medicamente si alimente. Spre exemplu, unele medicamente antidepresive, inhibitoare de monoaminoxidaza (IMAO), care potenteza efectul tiraminei - un aminoacid ce elibereaza catecolamine in fantele sinaptice. Or, tiramina se gaseste in mod obisnuit in unele alimente fermentate, precum branzeturile sau berea. Asemenea alimente consumate in cursul tratamentului cronic cu antidepresive IMAO pot produce crize hipertensive severe si periculoase.

In concluzie, se poate afirma cu siguranta ca exista interactiuni intre medicamente si alimente, dar este greu de stabilit cu certitudine care sunt regulile care guverneaza asemenea interactiuni. Pe de alta parte, nici nu se poate renunta la medicamente atunci cind sunt necesare si nici la alimente pe perioada tratamentului medicamentos. Singura regula care poate fi aplicata ramane informarea corecta si completa asupra medicamentului care urmeaza a fi utilizat.