|
Autor: Farm. drd. Mihaela Mariana STANCU
Cu sute de ani in urma, stramosii nostri au folosit in locul aspirinei de azi,
coaja de salcie impotriva febrei; iar la mijlocul secolului al XIX-lea se izoleaza
principiul activ care sta la baza proprietatilor sale curative. Pornind de la experienta
fitoterapeutica si aplicand cunostintele stiintifice moderne, acidul acetil salicilic
ramane cel mai longeviv si utilizat brand de pe piata farmaceutica din lume.
Acidul acetil salicilic
Efectele antitermice si analgetice pe care
le are aspirina sunt cunoscute din timpuri
foarte indepartate, mai exact din jurul anului
400 i.Hr., datorita observatiilor atente si
judicioase ale celui care, pe buna dreptate,
poate fi considerat "parintele medici nei" -
Hippocrate. Acesta recomanda utilizarea
pulberii din coaja de salcie pentru scaderea
temperaturii corpului si mestecarea frunzelor
de salcie femeilor gravide ajunse la termen,
pentru diminuarea durerilor la nastere.
Observatia lui Hippocrate, dupa care fie
coaja, fie frunzele de salcie contin o substanta
cu efect antitermic si analgetic, s-a confirmat
dupa trecerea a peste 2 milenii, in anul 1827,
cand cercetatorul francez Leroux a reusit sa
izoleze, din coaja de Salcia alba, principiul activ
numit salicina, responsabil de efectele terapeutice
asa-zis "miraculoase" ale acestui copac
atat de raspandit in natura.(5)
Din salicina izolata in anul 1827, chimistul
german Karl Lewieg a obtinut, in 1835,
acidul salicilic, precursorul aspirinei de astazi.
Cercetari ulterioare au aratat ca acidul salicilic
nu se obtine numai din salcie, ci si din diverse
alte plante: din mugurii de plop sau de iasomie,
din visine, prune, masline, portocale, si
mai ales dintr-o planta de camp numita taula
(Spiraea Salicifolia), de la care s-a ajuns la
denumirea capatata pentru totdeauna de acest
medicament atat de utilizat, aspirina.
Pentru multe din actiunile de mai sus,
aspirina si-a cucerit demult un loc de frunte
in terapeutica medicala. Recent i-au fost descoperite
si alte valente terapeutice.
S-a ajuns la constatarea ca, luata in doza
mica, dar timp indelungat, aspirina reduce cu
20% pana la 50% riscul infarctului miocardic
la bolnavii cardiaci. In ghidurile terapeutice
din SUA, doza zilnica administrata este de 81
mg, iar in Europa 75 mg.
Rolul binefacator al aspirinei se da toreaza
efectelor sale antiagregante plachetare
(inhiba ciclooxigenaza si formarea de tromboxan
A2), interferand cu hemostaza si prelungind
timpul de sangerare; previne aparitia
de trombusuri in vasele miocardului, de
hemoragii sau de zone de necroza in creier.
Aspirina impiedica declansarea crizelor de
migrena, la bolnavii cu fond migrenos recunoscut.(
4)
Dar domeniul cel mai cuprinzator al
utilizarii medicamentului este prevenirea
accidentelor vasculare cerebrale (hemoragia
cerebrala) la persoanele care prezinta risc
crescut (hipertensivi, diabetici, obezi).
Dupa rezultatele obtinute de un grup
de cercetatori de la Facultatea de medicina
a Universitatii americane Yale, aspirina ar fi
capabila sa previna sau sa intarzie mult aparitia
cataractei, actionand asupra unei enzime care
favorizeaza acumularea de sorbitol (substanta
zaharata responsabila de formarea cataractei la
o varsta mai inaintata) in cristalin.
Insa, ca orice medicament utilizat in
terapeutica, si aspirina are efecte secundare
neplacute pentru pacient: pirozis, gastralgii,
greturi, voma, microhemoragii gastrice (incepand
de la doza de 25 mg de 2 ori pe zi),
retentie hidrosalina, agravarea astmului bronsic,
alergii cutanate. La copii cu varicela poate produce
sindrom Reye. Este contraindicata in ulcer
duodenal, insuficienta hepatica, alergie la
salicilati, diateza hemoragica. In prezent exista
aspirina tamponata, care elimina aceste efecte
nedorite.
Cercetari recente au confirmat un efect
nedorit al aspirinei, si anume acela de a impiedica
metabolizarea mai rapida a alcoolului,
consumat sub forma diverselor bauturi
alcoolice.
Administrarea a 1-2 tablete de aspirina
inainte ca un individ sa consume alcool (chiar
intr-o doza mica) este capabila ca la dozarea
in laborator a cantitatii de alcool in sange
sa vicieze rezultatele. Valorile alcoolemiei vor
fi gasite in aceste conditii mai crescute.
Concluzia care rezulta din prezentarea de
mai sus este aceea ca, desi miraculoasa, aspirina
nu trebuie administrata oricui, oricum,
oricand si in orice cantitate. Raportul beneficiu/
risc este insa in favoarea aspirinei.
Din moment ce producerea medicamentelor
pe baza de plante a devenit o industrie,
fiind realizate in diferite formule farmaceutice
(tablete, capsule, supozitoare), garantarea
calitatii lor a devenit o necesitate.
Garantarea calitatii se refera la calitatea
cultivarii, culegerii, uscarii, depozitarii plantelor
si calitatea sistemului de distributie si
aprovizionare.
Sistemul informatic integrat pentru identificarea,
evaluarea, planificarea si gestionarea
fondului national de plante medicinale, aromatice
si tinctoriale (surse de materii prime
pentru industria alimentara, farmaceutica si
cosmetica), s-a realizat in cadrul unui proiect ce a durat 2 ani si a fost finantat de la
buge tul de stat in cadrul Planului Sectorial
al Mi nisterului Educatiei, Cercetarii si Tineretului,
prin Autoritatea Nationala pentru
Cercetare Stiintifica.
Proiectul a fost executat de un consortiu
format din Societatea Comerciala pentru
Cercetare, Proiectare si Productie de Echipamente
si Instalatii de Automatizare - S.C. IPA
S.A-coordonator, Universitatea de Stiinte
Agronomice si Medicina Veterinara - USAMV
Bucuresti, Centrul National de Management
Programe - CNMP, Universitatea de Medicina
si Farmacie "Carol Davila"- UMF Bucuresti,
S.C. BIOTEHNOS S.A., S.N. PLAFAR S.A.
si Universitatea Romano-Americana. Sistemul
informatic realizat, accesabil la adresa
http://www.plante-medicinale.ro descrie utilizatorilor
un numar de 420 de specii de plante
medicinale aromatice terapeutice (PMAT),
mentionand substantele ce le contin, modul
lor de utilizare, actiunile terapeutice,
informatiile referitoare la cultivarea, recoltarea
si procesarea lor, legislatia si institutiile
cu atributii in domeniu. Substantele chimice,
in numar de 1420, care se gasesc in speciile
de plante medicinale, aromatice si tinctioriale
sunt prezentate sintetic prin fisa de
substanta care contine denumirea, categoria
din care face parte, numele chimic, formula,
masa moleculara, formula structurala, speciile
de PMAT in care se intalneste, actiunea
terapeutica, importanta. Prin proiectul derulat s-a realizat atat un instrument de informare
si documentare complex si actualizat
permanent, cat si promovarea internationala
a plantelor medicinale din Romania, existand
si o interfata in limba engleza a portalului,
a proprietatilor lor dovedite stiintific, a
utilizarii lor traditionale, miraculoase, magice
si poate chiar a dezvoltarii responsabil asumate
economic si profilactic a acestora. |
