Cercetari recente desfasurate in Spania au reconfirmat ca suplimentele de acid linoleic conjugat pot induce insulino-rezistenta la om si animal, desi mecanismul acestui efect ramane imprecis.

Studiul a urmarit efectele directe ale acidului linoleic conjugat pe secretia de leptina si cea de adiponectina - ambele cu rol in sensibilitatea la insulina a celulelor. Acidul linoleic conjugat a inhibat atat expresia bazala, cat si cea insulinstimulanta a leptinei, ca si secretia acesteia; a inhibat productia bazala de adiponectina, dar nu si in prezenta insulinei; a scazut preluarea de catre tesuturi a glucozei si a crescut semnificativ proportia de glucoza metabolizata pana la acid lactic. Tratamentul insulinic a prevenit partial efectele acidului linoleic conjugat asupra utilizarii tisulare a glucozei si a determinat o crestere semnificativa a procentelor de glucoza metabolizate in lactat. S-a observat, de asemenea, o puternica relatie inversa intre cresterea utilizarii anaerobe a glucozei si scaderea secretiei de leptina si adiponectina. In plus, lipoliza si expresia factorului de transcriptie adipogenetica PPARgamma au fost diminuate de catre acidul linoleic conjugat. Aceste date indica faptul ca acidul inhiba secretia de leptina si adiponectina si sugereaza ca stimularea metabolismului anaerob al glucozei ar putea sta la originea acestui fapt. Inhibitia PPARgamma ar putea sa fie implicata si ea in inhibarea secretiei de adiponectina. Mai mult, inhibarea productiei de leptina si adiponectina ar putea contribui la insulinorezistenta indusa de acidul linoleic conjugat.

Un alt studiu efectuat in Suedia a urmarit efectele suplimentelor de acid linoleic conjugat asupra valorilor antropometrice si metabolice, ca si asupra compozitiei in acizi grasi a lipidelor plasmatice si a trombocitelor. Rezultatele au aratat o scadere semnificativ statistic a grasimii corporale la grupul de lucru. Greutatea corporala, IMC, diametrul abdominal sagital nu s-au modificat. Nu au existat diferente intre loturile investigate in ceea ce priveste lipoproteinele serice, acizii grasi neesterificati, insulina plasmatica, glicemia sau activitatea inhibitorului activatorului de plasminogen (PAI-1). In grupul suplimentat cu acid linoleic conjugat au crescut nivelele plasmatice si trombocitare ale acizilor stearic, docosatetraenoic, docosapentaenoic, in timp ce nivelul acizilor palmitic, oleic si dihomo-gamma-linolenic a scazut, determinand o descrestere a activitatii estimate a enzimelor delta-6 si delta-9 desaturaza si o crestere a activitatii delta-5 desaturazei. Aceste rezultate sugereaza ca suplimentele de acid linoleic conjugat pot reduce grasimea corporala si ca pot influenta metabolismul lipidic.

Studiile britanice au urmarit efectele antiaterogenetice ale acidului linoleic conjugat, observate deja pe animalele de laborator. Rezultatele au fost divergente, in functie de izomerul folosit: izomerul trans- 10,cis-12 creste raportul LDL/HDL colesterol si raportul coleste rol total/HDL colesterol, pe cand izomerul cis- 9,trans-11 le diminueaza.

O cercetare a Departamentului American de Agricultura, efectuat in 2006, pe soareci, indica faptul ca acidul linoleic conjugat poate induce o redistributie dramatica a acizilor grasi esentiali (docosahexaenoic si arahidonic) in diferite tesuturi. Acest fapt ridica mari semne de intrebare in ceea ce priveste riscurile majore conexe, indeosebi legate de morbiditatea prin boli cardio-vasculare si inflamatorii. De exemplu, continutul acidului docosahexaenoic la nivelul miocardului a fost redus cu circa 25% de anumiti izomeri ai acidului linoleic conjugat in timp ce in splina, acelasi acid gras a crescut de 6 ori, iar acidul arahidonic a scazut cu numai 5% fata de nivelurile normale. Un alt studiu, din 2005, care a oferit suplimente de acid linoleic conjugat la puii recent eclozati, a aratat o mortalitate crescuta la grupurile care au primit suplimentul si o diminuare a nivelurilor de acid docosahexaenoic la puii incubati cu acid linoleic conjugat.

In ceea ce priveste actiunea acidului linoleic conjugat asupra imunitatii, datele disponibile sunt destul de limitate, indeosebi la subiectii umani. Studiile efectuate au aratat ca efectele izomerilor acidului linoleic conjugat au fost similare, existand o corelatie negativa intre activarea mitogen-indusa a limfocitelor T si continutul de izomeri al mononuclearelor.

Sursele dietetice de acid linoleic conjugat sunt produsele animaliere: carnea de vita, de cangur, de gaina, ouale, produsele lactate procesate termic cum sunt branza, laptele si iaurturile. Raportul tipic dintre cei doi izomeri in alimente porneste de la 30/1 si merge pana la 70/1, iar in suplimente el este, de regula, de 50/50. Desi uleiurile vegetale contin mult acid linoleic, nu contin decat foarte putin acid linoleic conjugat, acesta putand fi obtinut prin expunerea uleiului la caldura si mediu bazic. Unicitatea acidului din grasimile rumegatoarelor este legata de biohidrogenarea acizilor grasi nesaturati din dieta de catre bacteriile rumenului. Izomerii acidului linoleic conjugat sunt compusi intermediari in biohidrogenare, iar o parte din ei este orientata catre grasimile laptelui si catre grasimea corporala. In plus, chiar animalele isi sintetizeaza izomerul cis-9, trans-11 (in muschi si glanda mamara) din acid trans-11 octadecenoic, un alt intermediar absorbit din cadrul biohidrogenarii ruminale.

Numeroase cercetari au urmarit modalitatile practice de a amplifica nivelul de acid linoleic conjugat in alimentele de origine animala, prin intermediul unor modele specifice de alimentatie administrata septelului - dieta bogata in soia, seminte de rapita - ambele bogate in acizi grasi nesaturati(School of Chemistry din cadrul Trinity College Dublin).

Cele mai frecvente efecte adverse ale administrarii ca supliment a acidului linoleic conjugat au fost: greata, diareea, dispepsia si scaunele diareice, acidul fiind in general foarte bine tolerat.

Din punctul de vedere al interactiunilor, acidul linoleic conjugat poate interfera medicatia antidiabetica, datorita efectelor sale pe metabolismul glucozei, ca si medicatia antihiperlipemianta, din cauza efectelor pe metabolismul lipidic.

In concluzie, desi beneficiile acidului linoleic conjugat sunt cat se poate de incurajatoare - efectele sale negative, mai ales in ceea ce priveste metabolismul glucozei - sunt mai mult decat ingrijoratoare. De aceea folosirea acidului linoleic conjugat in scopul reducerii greutatii corporale trebuie sa fie exclusiv o terapie adjuvanta a metodelor obisnuite, rezervata pacientilor care necesita minime ajustari de greutate si care nu prezinta factori de risc pentru diabet si boala cardiovasculara. In orice caz, pacientii care folosesc astfel de suplimente trebuie sa-si monitorizeze in mod regulat nivelul glicemiei si nivelul lipidelor sanguine, pentru a putea intrerupe la timp suplimentarea in cazul aparitiei unor modificari patologice.