Intregul mandat ministerial al lui Eugen Nicolaescu a fost un intreg sir de lupte. A initiat reformarea unui sistem public de sanatate care este blamat deopotriva de pacienti, dar si de medici.

S-a razboit cu managerii de spitale, s-a razboit cu retelele de farmacii pe marginea viitoarei legi a farmaciei, si, nu in ultimul rand, s-a razboit cu producatorii, importatorii si distribuitorii de medicamente, fie pe tema sumelor pe care acestia le aveau de recuperat pe compensatele din anii trecuti, fie pe preturile nemajorate ale medicamentelor. Discutiile cu acestia din urma au intrat in impas de cateva ori si s-au lasat, de fiecare data, cu amenintari reciproce.

Ministrul avertiza ca scoate din maneca niste asi care vor arata ca preturile nu sunt chiar atat de mici (mizand pe presiunea pu blica), producatorii si importatorii ca vor sista aprovizionarea cu medicamente. Si de fiecare data, pacientul a fost prins la mijloc intre dorinta de populism a lui Nicolaescu si cresterile marjelor de profit dorite de producatori, importatori. Acesta este si acum spectator la o sceneta de teatru absurd in care ministrul spune ca situatia de criza a medicamentelor este pe cale de a fi rezolvata, iar distribuitorii sustin ca lucrurile sunt departe de realitate. Chiar daca ministrul ajunge la un acord cu producatorii si importatorii asupra preturilor, procesul de calculare a acestora poate fi unul indelungat.

Pentru inceput trebuie stabilit pretul extern de intrare in tara care se calculeaza luand ca valoare de referinta, pentru fiecare medicament, media celor mai mici trei preturi CIP din cele 12 tari de referinta din UE. Si aceasta pentru aproximativ 3.500 de produse. Urmatorul pas va consta in recalcularea preturilor la distribuitori. Si pana atunci nimeni nu vinde nimic, pacientii alergand de la o farmacie la alta.