In Romania, calvarul de a fi bolnav nu inseamna numai suferinta, medicamente lipsa si obisnuitele cozi formate la inceputul fiecarei luni in fata farmaciilor.

In timp ce statul aloca lunar pentru intretinerea unui detinut 1.200 lei, cu mult peste venitul mediu net al unui roman, bolnavii din spitalele romanesti au de ales intre a face foamea sau a manca ceea ce li se aduce de acasa. Singurii care mananca tot ce li se da in spital, ba si portiile colegilor de salon, sunt cei foarte saraci, fara venituri si fara familii.

Prinsi intre insuficienta fondurilor si necesitatea de gestionare cat mai eficienta a lor, multi dintre managerii de spital sunt mai preocupati de asigurarea medicatiei si mai putin de cea a hranei. Astfel ca in putine unitati spitalicesti, bolnavii se pot bucura de hrana adecvata conditiei si starii lor de sanatate, cu toate ca rapoartele OMS subliniaza importanta unui meniu sanatos pe durata spitalizarii. Din pacate, in Romania, meniurile au ramas aceleasi de zeci de ani. Ingredientele principale sunt pastele fainoase, carnea fiarta, orezul si cartofii, alimente nerecomandate diabeticilor sau cardiacilor. Aceasta in timp ce spitalele din strainatate isi bazeaza meniurile pe carne, salate, legume si fructe, alimentele cu continut mare de carbohidrati fiind evitate.

Situatia este intretinuta de alocatiile de hrana care nu sunt consistente si cu mult sub media europeana. Nici chiar dupa majorarea anuntata de Guvern si care va intra in vigoare de la 1 mai, nu putem spera ca se va manca mai bine in spitalele romanesti. Cresterile nesemnificative, variind intre 50 de bani si 2 lei, vin dupa doi ani in care alocatiile nu au suferit nici o modificare si, intamplator sau nu, in plina perioada electorala.