Acceptarea Romaniei printre statele membre ale Comunitatii Europene ne-a scos din randul tarilor care furnizau numai imigranti si forta de munca necalificata. Acum ne pleaca si medicii, cei foarte tineri si cei foarte bine pregatiti. Dincolo de ingrijorarea pe care o afiseaza directorii de spitale si factorii responsabili din sistemul sanitar fata de aceasta migrare, lucrurile raman la stadiu declarativ.

Nu se ia nici o masura, nu exista nici o politica coerenta a MS pentru fidelizarea medicilor. Multi dintre ei sunt buni specialisti, multi cu stagii si doctorate in strainatate. Mobilitatea si concurenta de pe piata muncii au adus aproape imediat in Romania agentii de recrutare, locurile disponibile pentru medicii romani fiind de ordinul miilor. Numai in Franta, Italia, Marea Britanie si Germania este nevoie de aproximativ 10.000 de cadre medicale.

Si daca ne gandim ca unui tanar medic venit din Romania, licentiat, cunoscator al limbii engleze si cu minimum trei ani de practica, i se ofera un salariu de 75.000 european cu multe posibilitati de specializare si fixare pe post, este de inteles de ce aleg sa plece. In plus de langa motivatia financiara a gestului, acestia mai au una, care tine de pozitia medicului in societatea de adoptie. In UE, un medic este respectat de stat si comunitate, in timp ce aici este supus unui lung sir de umilinte. Avand in vedere cat se investeste in procesul de pregatire a unui medic, statul pierde imens si tocmai de aceea este aproape de neinteles pentru mine pasivitatea cu care accepta oficialii sanatatii aceasta situatie.