Se spune ca daca vrei sa ingropi o situatie nu trebuie decat sa infiintezi o comisie. Nu una ci trei au fost infiintate pentru a decide soarta fetitei de 11 ani insarcinata in urma repetatelor violuri ale propriului unchi. Si, specific noua, dupa atatea discutii nu s-a ajuns la vreun consens.
Medicii refuza avortul pe motive de lege, ministrul Sanatatii solicita modificarea contextului juridic, Autoritatea pentru Protectia Copilului face si ea o comisie care sa studieze posibilitatea intreruperii de sarcina.

Toata aceasta zbatere nu face insa altceva decat sa sublinieze si mai mult falimentul intregului sistem de protectie a copilului (pana si ministrul Sanatatii a incalcat, prin dezvaluirea numelui fetitei, dreptul la imagine si confidentialitatea datelor pacientei) si, prin extensie, slabiciunile sistemului nostru juridic. Cazul acestei fetite nu este nici pe departe singular, medicii si presa atragand atentia de nenumarate ori asupra incidentei in crestere a sarcinilor la varste fragede. Cauza? Cutumele uneia dintre principalele minoritati din Romania, dar si slaba educatie sexuala cauzata de proasta comunicare dintre copii, parinti si dascali, care este alimentata de pudoare si de confl ictul dintre religie si statul secular.

Dincolo de caracterul profund emotional al acestei situatii, pozitia presedintelui CMR, prof. dr. Vasile Astarastoae, mi s-a parut a fi cea mai lucida. In lipsa unui cadru legislativ care sa trateze in mod particular astfel de cazuri, medicii se feresc sa se aventureze pe taramul unei legi de care nimeni nu s-a ingrijit pana astazi. Spectrul unei condamnari penale nu poate fi inlaturat nici macar de asigurarile date de ministrul Eugen Nicolaescu, dar nici de recomandarile facute de o comisie interministeriala.

In absenta vreunei modificari aduse legislatiei sau a unei decizii judecatoresti in favoarea efectuarii avortului, o interventie chirurgicala in acest caz intra sub incidenta Codului Penal.