In momentul anuntarii sale, decizia ministrului Eugen Nicolaescu de a scoate unele medicamente din circuitul inchis al farmaciilor de spital, a fost bine primita de opinia publica si presa. Lumea medicala a luat la cunostinta decizia oficialului sanatatii ca pe un fapt normal, constienta de necesitatea masurii. Dar (pentru ca ramane un mare dar) romanii sunt campioni la a gandi si actiona pe jumatate. O idee oricat de buna ca fond ar fi , de multe ori este aproape compromisa, intampinand greutati la aplicarea ei in practica.

Pana in prezent, medicamentele post-transplant, insulina si medicamentele oncologice erau distribuite lunar la nivelul intregii tari catre 50 de spitale. Unitatile spitalicesti au capacitatea de stocare si conservare in conditii termice optime astfel incat aceste medicamente speciale sa nu-si piarda din calitati sau sa devina ineficiente. Eliberarea lor, de la inceputul acestei luni, prin farma ciile comunitare este practic imposibila in lipsa logisticii. Cel putin deocamdata, pentru ca nu prea vad cand au avut timp farmacistii sa achizitioneze instalatiile necesare, iar distribuitorii sa-si largeasca parcul de masini speciale. Si cred ca situatia va mai dura cel putin sase luni pana va intra pe fagasul dorit de ministru. Si atunci s-ar putea sa existe proprietari de farmacie care sa considere ca nu se merita investitia. Practica ultimilor ani a aratat ca este destul de dificil sa recuperezi de la statul roman creantele de pe urma medicamentelor compensate si gratuite. Iar la aceasta se adauga si faptul ca, de cele mai multe ori, programele nationale, precum cele puse in discutie - diabet, oncologie si post-transplant, sunt subfinantate.

In concluzie, cei care vor avea de suferit sunt tot pacientii, care, pana la proba contrarie, vor sta la cozi interminabile in fata farmaciilor de spital sau vor strabate orasul in cautarea unei farmacii care sa elibereze aceste medicamente.