Ani in urma, vindecatori precum Valeriu Popa erau vanati de securitate si extrem de controversati. Era contestat mai ales de lumea medicala, pe cat de adulat era de pacienti. E doar un exemplu.

Dupa 1989 am avut ocazia sa cunosc si sa vad la "lucru" cativa bioterapeuti celebri. Unii veniti de peste Prut, altii autohtoni, care, in cea mai mare parte, si-au datorat notorietatea articolelor de presa si mai ales, emisiunilor televizate. Girati de nume consacrate: senatori - poeti, moderatori de emisiuni PRO-audienta cu orice pret, rand pe rand s-au perindat prin fata telespectatorilor atatia neaveniti! Lumea amarata, saraca si credula, neinstruita si neobisnuita cu "jungla"capitalista, a crezut! Oamenii sarmani, fara bani, dar prea plini de boli, au dat buzna.

Tabloul a fost dezolant! Doua celebre doamne din Moldova "sora" isi programau zeci si zeci de pacienti in aceeasi zi, pe aceleasi tronsoane orare, incat numai asteptarea te imbolnavea, ca sa nu mai vorbim de faptul ca tratamentul se facea si cu cainele casei de fata, ce-si flutura coada irlandeza printre doua - trei pase energetice.

Am cunoscut apoi o doamna, care absolvise cursuri organizate de cele de mai sus si care isi gasise puterea tamaduitoare in talpi. Vindeca cu picioarele! La propriu. Iar "raul" il scotea printr-un cascat suierator si prelung. Printre pacienti se numarau actori, avocati, oameni de afaceri si chiar politicieni. Pacientii fideli reveneau cuminti la tratamentul de intretinere si pareau dependenti de talpile doamnei respective. Si mai avea un "har" - predictia! Ar fi fost atat de usor de verificat. Dar crestinii nostri merg inca pe principiul "crede si nu cerceta" se pare.

Cel mai mult m-a indignat insa ceea ce am vazut ca practica unul dintre cei mai mediatizati dintre acesti "vindecatori". Sub obladuirea unei fundatii, evident non-profit, pacientii erau linistiti ca nu li se va percepe nici o taxa. Totul era facut dintr-un inalt umanism. Si ca sa poata fi inclusi in program cat mai multi pacienti pe zi, tehnica fusese intr-atat de imbunatatita incat erau suficiente doar trei-patru pase la o sedinta. Atat! Pacientii nu mai asteptau, chiar se respecta programarea, si erau incantati. Intr-atat de mult, incat se susotea de la o ureche la alta, ca la "telefonul fara fir", cam cu cat se cotizeaza. Benevol, ca deh!, asa-i romanul, recunoscator. Ce dulce pacaleala. Ce ingenioasa gaselnita si cat de bine a prins la atatia oameni, de diferite varste si categorii sociale.

Dr. Mirela RADULESCU
Redactor sef adjunct