De la an la an, in loc sa creasca, bugetul sanatatii pare sa devina din ce in ce mai insuficient pentru nevoile sistemului sanitar. Aceasta in ciuda faptului ca Fondul Asigurarilor de Sanatate este unul dintre putinele segmente alimentate constant de contributiile pe care le facem.

Daca mai adaugam si taxa pe viciu introdusa de Nicolaescu constatam ca se strang sume frumusele in acest fond. Si totusi bani nu sunt. Sau mai bine spus, ei sunt, dar nu sunt ai Sanatatii.

Cu cativa ani in urma se nascuse un curent, mai putin la nivelul conducerii MS, in care personalitati ale lumii medicale cereau ca banii stransi la CNAS sa revina in totalitate Sanatatii si nu sa fie vasati in pusculita comuna a Trezoreriei. La vremea respectiva ma intrebam de ce oare nu aplicam o solutie atat de la indemana.

M-a luminat un distins domn profesor care mi-a explicat cat se poate de clar ca nu se vrea. Intr-o tara al carui exercitiu bugetar se bazeaza pe parafiscalitatea instaurata, orice banut conteaza atunci cand ai de acoperit multe goluri. Ne place, nu ne place, acesta este adevarul. Fondul asigurarilor de Sanatate este o sursa consistenta, dar mai ales constanta, de bani la bugetul de stat. Dar mai important de subliniat este faptul ca autoritatile au facut tot ce se poate ca aceasta sursa sa le ramana la indemana si la nevoie sa actioneze ca o plasa de siguranta. Si in tot acest rastimp reducem valoarea punctului per capita, restrangem pachetul de analize si investigatii gratuite, introducem coplata la medicul de familie, avem spitale care asteapta sa fie construite, altele, in procent de 80%, care asteapta sa cada la primul cutremur mai mare, si multe alte probleme ale sistemului de rezolvat.